Factorul de progres ‘’scarba‘’

Factorul de progres ‘’scârba‘’

Din ce se nasc reusitele noastre? Din claritate, motivatie si entuziasm . Acestea ar fi cele 3 cuvinte esentiale pe care le-ar spune majoritatea oamenilor care si-au indeplinit cel putin o dorinta, orice om ce a reusit ceva ce l-a facut fericit, fie el antreprenor sau nu. Ia sa ne gandim, de fiecare data cand ne-am depasit conditia de ce am facut-o?  Cu siguranta nu eram prea multumiti de prezent si am vrut sa ne imbunatatim viata, fie financiar , fie spritual. Ce s-a intamplat in mintea noastra de a reusit sa ne scoata din zona calda de confort?

Citind povestile oamenilor de sucess acestia afirma ca multe dintre reusitele lor s-au nascut si din ‘’scarba’’. Un cuvant urat, pe care evitam sa il folosim uzual pentru a nu jigni pe cineva si il folosim uneori in context de dezgust.

Ce e scarba? Conform dex, scarba este o ”Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greață, silă. ” Sunt multe sinonime pe care le putem folosi in acest sens insa o sa pastrez acest cuvant cu greutate. E perceput ca si cuvant negativ insa ‘’scarba’’ poate fi un adevarat factor de progres. De ce?

factorul de progres scarba autodepasire

Luand un simplu exemplu: Cei mai renumiti atleti din lume de unde sunt originari? Din Etipoia. Ce background au ei? Saracie, mizerie, praf, lipsuri nenumarate! Cu toate acestea cum reusesc sa fie atat de determinati si de motivati?  Cum reusesc sa aiba atata vointa? Pentru ca ei isi doresc depasirea conditiilor mizere, lipsa hranei de zi cu zi, lipsa chiar unui adapost – lucuri pe care noi le avem si ne comportam ca si cum ni s-ar fi cuvenit. Nu le apreciem. ‘’Scarba’’ e cea care ii impinge catre performanta. De ce rareori are succes un copil nascut in desfatari, cu absolut tot ce are nevoie? De ce acestia de multe ori ajung depravati, drogati si nefericiti? Cate cazuri nu sunt cu fii si fiice care au avut absolut tot ce au avut nevoie, cu background solid care ar fi putut folosi in avantajul lor celebritatea sau statutul finanicar insa cu toate acestea au ales o viata slab calitativa si cel mai rau multi au ajus sa isi piarda sufletele.

” Sărăcia, lipsurile, limitările, există numai în mintea noastra. Din momentul în care eşti capabil să-ţi controlezi gândurile, poţi face, poţi avea şi poţi fi orice îţi doreşti.’’ (Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului)

Cati oameni de success cunoasteti care au pornit cu totul pe tava? Eu nu cunosc nici unul. Cu totii au pornit din entuziasmul de a isi depasi conditia, de a realiza ceva considerabil. Cu totii au simtit mai mult sau mai putin acea ‘’scarba’’ – acea dorinta de a evolua.

’’Dacă vrei să-ţi transformi viaţa, trebuie să crezi cu tărie că acest lucru este posibil. Nu contează cât de dificilă este situaţia ta actuală, cât de copleşitoare pare în acest moment, trebuie să ai credinţă că lucrurile se vor schimba în bine pentru tine în această viaţă, fiindcă ai făcut deja un prim pas pe calea transformării ei.’’ (Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului)

Stiti ce au facut la randul lor oamenii care au schimbat lumea? Si-au educat copii si i-au invatat ca nu totul li se cuvine (din pacate aceasta este paradigma copiiilor din secolul nostru: au impresia ca TOTUL LI SE CUVINE) si de aceea cazurile de performante apar acolo de unde nu se asteapta nimeni: din familii modeste, din colturi uitate de lume.  E suficient sa ii povestesti copilului tau cateva exemple ca sa isi dea seama de acest concept. Este foarte important! Copii crescuti cu aceasta paradigma din pacate sunt de multe ori sortiti esecurilor. De aceea oamenii care au schimbat lumea desi puteau oferi copiiilor absolut totul fara ca acestia sa mai fie nevoiti sa munceasca vreo zi in viata lor, nu au facut-o. Le-au oferit strictul necesar iar in rest au fost recompensati doar pentru meritele lor. Au fost indrumati catre cunoastere si studiu.

Am cunoscut acum cativa ani la un seminar de dezvoltare personala o fata ai carei parinti erau patronii unui lant de restaurant foarte cunoscut la nivel national.

” Am vazut-o apatica, plictisita, intr-o banca din spatele salii. Se uita pierduta pe un telefon si m-am gandit sa ma duc la ea, sperand sa nu o deranjez. Am intrebat-o cum o cheama si desigur, ce isi doreste si ce cauta la acest seminar.  Zambind i-am facut o scurta prezentare a ce imi doresc eu, ce caut, unde vreau sa ajung – ca sa nu para deplasat de ce o intreb si o deranjez. Plictisita in cateva propozitii mi-a zis cum o cheama si ca nici ea nu stie ce cauta pe aici . Cum adica ? am intrebat eu surprinsa! ‘’Parintii mei m-au trimis aici ‘’ ca sa invat cum sa pot manageriza lanturile lor de restaurante…  I-am raspuns: Asadar ‘’nu trebuie sa mai muncesti sa strangi bani pentru a ii investi , nu trebuie sa mai pargurgi atatea ”trepte” caci deja ai totul de a gata. Trebuie doar sa te bucuri! ‘’ Ea se uita la mine, ridica o spranceana si isi continua navigarea pe telefon. Nu mai zicea nimic. Eram atat de entuziasmata de ce am auzit si abia asteptam sa o intreb mai multe insa imi aruncase o privire de ‘’ nu ma deranja’’. Am insistat si am intrebat-o: ‘’cum vrei sa continui afacerile parintilor?’’, ce idei ai? Te-ai gandit sa faci ceva nou? Sa aduci ceva nou? Nu ma pricepeam desigur la managementul restaurantelor dar eram dorinca de comunicare. Deja imi treceau zeci de idei prin minte insa toate mi s-au spulberat rapid cand mi-a zis: ‘’ei au ales sa fac asta, mie nici nu imi place, de fapt nu as vrea sa fac nimic, mi se pare o porcarie ca va trebui sa am eu grija de acestea!’’ Eram socata. Am intrebat, atunci ce vrei? Ea a zis: ‘’nu vreau nimic’’ si a devenit vizibil iritata ca am insistat.”

fericirea este data de alegere, nu de sansa

    ” Fericirea este data de alegerea ta, nu de sansa! ” (Sursa: Lifehack.com)

Am plecat confuza si nu imi venea sa cred. Nu intelegeam. Cum oare sa ai acces la absolut totul si sa nu vrei nimic? Cum de mai mult de jumatate din acea sala erau tineri modesti, fara bani prea multi, fara parinti importanti care sa le asigure totul,  insa venisera cu vise mari si se purtau ca si cum nimic nu i-ar opri? Mi-a fost clar ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva, nu conteaza daca ai sau nu ai bani, e suficient sa crezi, universul va conspira in favoarea ta pentru ca orice este posibil pentru cel care crede! De aceea: ai grija ce iti doresti ca sa poate intampla. Pentru mine a fost o lectie de viata interactiunea cu aceasta fata. Mi-am dat seama ce viata monotona si fara scop poti avea atunci cand nu faci ce iti doresti (poate isi dorea sa fie jucatoare de golf-nu stiu) si cineva te indruma sa faci ceva doar ca asa trebuie, asa se cuvine, asa e din ”tata in fiu” . Ajungi sa traiesti din intertie, fara scop, irascibil. Atunci ajungi, chiar daca esti implicat intr-o afacere de familie sa ai un scarbici. Nu conteaza ca e afacerea ta sau nu, tot scarbici este.

Ma gandesc la anii mei de adolescenta cand eram atat de dornica sa pot avea mai multe lucruri. Chiar si cele mai simple lucruri: dulciuri, haine frumoase, sa merg la un restaurant si cate si mai cate lucruri care uneori mi-au lipsit. Traiul modest de atunci, implicit ”scarba” de actual, de a nu avea tot ce imi doresc m-a impins catre performanta si sa pot avea curajul de a imi lua viata in propriile maini fara a ma gandi prea mult ”de ce fac asta?”. Stiam ca asta trebuie sa fac. Cautam oportunitati, incercam sa ma documentez desi pe atunci nu erau atatea informatii cum sunt acum si cu toate acestea reuseam mereu. Uneori zic ca ”am prins trenul”. Desi totul a tinut de mine. M-am apucat de antreprenoriat fara sa fiu perturbata de nimeni ca ”nu se poate!”,”e greu”, ”nu esti in stare”. Tata m-a sustinut in tot ce am facut si nu m-a lasat sa ma angajez. Mama m-a sustinut la fel cu tot ce a putut ea sa imi ofere mai bun. M-au indrumat si mi-au aratat ca eu pot fi ALTFEL decat ceilalti, pot sa reusesc daca am cunostiintele necesare, persevernta si ambitie. Mama mi-a lipsit cativa ani buni din viata mea, mai exact toata perioada liceului atunci cand aveam nevoie mult de ea, fiind plecata in Italia la o munca care nu o onora. Acest lucru, aceasta ”scarba” fata de societate, ”scarba” fata de sistem impletita cu suferinta de a nu avea pe alaturi fiinta draga m-a implins mai mult sa progresez, mai mult sa fiu disperata dupa cunoastere si depasirea conditiei. De aceea cand am discutat cu tineri ca mine care aveau totul de-a gata si ei erau atat de nefericiti nu puteam sa inteleg… Eu as fi dat absolut orice sa am macar intreaga familie langa mine. Stiam ce e greul, stiam ce inseamna sa nu ai mama langa tine, de multe ori sa mananci ce apuci iar acest lucru m-a facut sa ma autodepasesc si sa reusesc in aproape toate lucruile pe care le-am facut. Nu incapea o nereusita. Nici nu stiam aceasta definitie. Drumul meu era clar catre succes.

Asadar, pentru mine ”scarba” a fost si este un factor de progres. IMPORTANT este ca acest cuvant sa te ambitioneze si sa iti deschida drumuri noi pe care pana atunci nu ai fi avut curajul sa le incerci.

fericirea nu este absenta problemelor ci este abilitatea de a le face fata

    ” Fericirea nu inseamna absenta problemelor, ci reprezinta abilitatea de a te descurca cu ele si de a le rezolva !” (Sursa: Lifehack.com)

‘’ Atunci când crezi că un lucru este posibil, netezeşti calea imaginaţiei tale creatoare către descoperirea unui mod de a realiza acel lucru.’’ Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului

‘’ Este posibil ca dorinţele de bază ale omului să poată fi satisfăcute, în timp ce aspiraţiile sale cele mai pure să rămână neîndeplinite? Nu, aşa ceva ar fi împotriva legii Divine: “Cere şi ţi se va da”. Atunci când te focalizezi asupra unei idei sau unui gând, acestea devin “substanţa a ceea ce nădăjduieşti, dovada existenţei celor nevăzute.” (Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului)

Facebook Comments

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *